Zeul decazut in uitare...

A mai trecut un an... Frumos. Urat poate.. Multi dintre noi nu am simtit cum a trecut. Multi am ramas doar niste copii. Multi nu ne-am mai nascut... Sau renascut. Unii asteptam noul an pentru a ne recladi gandurile, visurile. Multi speram la mai bine. Deja imi pare aiurea sa scriu de un alt OM care a trecut noul an in tacere (RIP - TOM - DODIEZ)... Asa ca o sa scriu de noi cei multi. Noi cei care ar trebui sa ducem stindardul normalitatii mai departe. O sa incerc sa par un OM... La fel ca voi... Stiu ca pare enervant sa tot pun puncte de suspensie... Dar imi place sa poti sa suspenzi gandurile intr-un nou infinit... Sa poti sa vezi un nou orizont...Vorbesc aiurea pentru ca toti am vorbit aiurea in anul care a trecut... Toti am gandit aiurea... Poate o sa scriu si eu un blog normal, cand totul o sa fie normal... Cand oamenii normali or sa inceteze sa dispara, si noi cei multi o sa incetam sa devenim igonranti. O sa incetam sa devenim perversi. Sa realizam ca lumea oricum se intampla in timp ce noi traim... Si fara noi... Totul oricum se invarte si la un moment dat o sa ajungem la inceput. O sa vedem inceputul si sfarsitul gandului, inceputul si sfarsitul visului... O sa realizam ca lumea merge si fara NOI...Vom fi ZEII cazuti in uitare... Zeii care vor cauta a lor lume sa o subjuge, si nu o vor mai gasi in negura timpului...